mihai tomaMihai TOMA s-a născut la 30 aprilie 1934, în comuna Buteni din judeţul Arad. După ce a absolvit Şcoala Normală în anul 1953, a frecventat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale – Geografie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, obţinând licenţa în anul 1958.

În anul 1975 a susţinut teza de doctorat cu titlul: Cercetări asupra florei şi vegetaţiei din Depresiunea Dornelor (judeţul Suceava) la Facultatea de Biologie – Geografie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj–Napoca, sub conducerea ştiinţifică a Profesorului Eugen GHIŞA.

După finalizarea studiilor timp de doi ani a predat ştiinţele naturale în comuna Suatu din judeţul Cluj, iar din anul 1960 a ocupat un post de cercetător ştiinţific în cadrul Staţiunii de Cercetări „Stejarul” de la Pîngăraţi – judeţul Neamţ, care aparţinea de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. După un an este solicitat de conducerea Institutului Agronomic „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi, unde începe cariera universitară mai întâi ca preparator, parcurgând toate treptele didactice până la titlul de profesor şi şef al Laboratorului de Botanică din cadrul Facultăţii de Agricultură. Cariera didactică universitară a permis remarcarea aptitudinilor de profesor şi de cercetător cu calităţi deosebite care a contribuit prin multă pasiune şi competenţă profesională la formarea a numeroase generaţii de studenţi.

Activitatea didactică a fost susţinută prin elaborarea unor cărţi, cursuri şi manuale de lucrări practice din domeniul botanicii. Investigaţiile ştiinţifice au urmărit cu predilecţie diversitatea floristică şi fitosociologică din diferite zone ale Moldovei.

Teza de doctorat s-a constituit într-un studiu valoros asupra diversităţii florei şi vegetaţiei, dar mai ales asupra macromicetelor din Depresiunea Dornelor. În această lucrare sunt inserate 782 specii, 5 varietăţi şi 4 forme din regnul Fungi şi 23 de specii de ciuperci din
regnul Protozoa (încrengătura Myxomycota). Din punct de vedere sistematic cele mai multe specii aparţin încrengăturilor Basidiomycota – 617 specii şi Ascomycota – 120 specii. Sunt menţionate şi descrise pentru prima dată în România următoarele specii de ciuperci
considerate foarte rare: Onygena corvina, O. equina, Woldmaria crocea, Merulius aureus şi Pluteus coccineus.

Activitatea ştiinţifică din domeniul micologiei s-a concretizat în publicarea a peste 55 de lucrări ştiinţifice în reviste de specialitate din ţară şi din străinatate. Aceste lucrări aduc contribuţii remarcabile în probleme legate de taxonomia, ecologia şi corologia macromicetelor semnalate în diferite ecosisteme naturale din Moldova: Bazinul Dornelor şi Bistriţei Aurii, Masivele Ceahlău şi Rarău, Munţii Vrancei, dar şi din Masivul Leaota şi Porţile de Fier.

Activitatea ştiinţifică din domeniul micologiei s-a concretizat în publicarea a peste 55 de lucrări ştiinţifice în reviste de specialitate din ţară şi din străinatate. Aceste lucrări aduc contribuţii remarcabile în probleme legate de taxonomia, ecologia şi corologia macromicetelor semnalate în diferite ecosisteme naturale din Moldova: Bazinul Dornelor şi Bistriţei Aurii, Masivele Ceahlău şi Rarău, Munţii Vrancei, dar şi din Masivul Leaota şi Porţile de Fier.

Împreună cu Eugenia ELIADE de la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti a publicat în anul 1971, primul Atlas de ciuperci din România. Lucrarea este considerată un ghid practic de recunoaştere a principalelor specii de ciuperci comestibile, necomestibile, toxice şi otrăvitoare. De asemenea, remarcăm contribuţia referitoare la descrierea speciilor de ciuperci toxice şi otrăvitoare incluse în volumul Plante toxice din România (1981).

Participarea la numeroase manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale din domeniul micologiei (Cehoslovacia, 1969; Franţa, 1973, 1981, 1983; Elveţia, 1976; Germania, 1990) i-au permis un contact permanent cu şcoli şi cercetători de renume din Europa. În acest sens menţionăm colaborarea cu Régis COURTECUISSE şi Bernard DUHEM (Franţa) în stabilirea corologiei speciilor de macromicete din Europa.

Aprecierea internaţională de care s-a bucurat în timpul vieţii au permis realizarea a numeroase schimburi de literatură din domeniul micologiei. Încă din timpul vieţii a creat în cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi de Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iaşi, un centru de documentare micologică care include peste 900 de volume publicate în limbi de circulaţie internaţională, unele dintre acestea pe lângă valoarea ştiinţifică sunt de o inestimabilă valoare istorică. De asemenea, în această bibliotecă se găsesc peste 30 de colecţii de reviste micologice editate în ţări de pe toate continentele.

Cunoştinţele ştiinţifice din domeniul taxonomiei şi ecologiei fungilor, precum şi experienţa acumulată în schimburile cu specialişti din Franţa au constituit premise pentru înfiinţarea în anul 1988, a Societăţii Micologice, prilej cu care a organizat la Iaşi, pentru prima dată în România, o expoziţie de ciuperci proaspete, comestibile, otrăvitoare şi toxice.

Descarca aceasta pagina in format PDF (151KB)